Studiu Biblic lunar

12. Celelalte cărți ale Noului Testament

biblia2

Scrierile Sfântului Ioan (Evanghelia, trei epistole scurte și Apocalipsa), Petru (două epistole), Iacob și Iuda (fiecare a scris câte o epistolă) au rămas neatinse de analiza noastră. Dintre toate aceste scrieri cele mai importante îi aparțin lui Ioan. A fost bine să lăsăm aceste scrieri la sfârșit însă într-o carte asemeni acesteia nu putem face decât o selecție sărăcăcioasă de paragrafe, pentru a completa lista lecturilor anterioare. Evanghelia lui Ioan este probabil cea mai profundă scriere a Noului Testament și este mai bine să o abordăm așa cum am decis, având în spate un bagaj bogat de cunoștințe din celelalte părţi ale Scripturii.

Ioan 1 și 3: Scopul etern al lui Isus. Notați cum tema „sacrificiului“ din 1.29 şi 1.36. „Renașterea“ din 3.3-5 este echivalentă în sens cu comparația între Adam și Isus, pe care am făcut-o. Notați o paralelă (cea mai educativă în acest scop) cu Numeri 21 în 3.14-16.

Ioan 11: Învierea lui Lazăr. A se nota lumina care se răsfrânge asupra Învie­ rii în Ultima zi.

Ioan 18-21: Crucificarea și Învierea lui Isus.

Prima epistolă a lui Petru: Viața creștinului persecutat. Este plin de învățăminte să luăm în considerare de câte ori s-a referit Petru la amintirea cuvintelor lui Isus.

Apocalipsa 19-22: Această carte a fost menită „să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând“ și ea constituie punctul de legătură între prima și a doua venire a lui Isus. Nu vom discuta despre numeroasele profeţii simbolice ale acestei cărți, însă aceste ultime patru capitole indică rezultatul acestor profeții, şi este foarte educativ să comparăm conținutul paragrafelor 21 și 22, ultima noastră lectură, cu conținutul paragrafului din Geneza 2 (prima noastră lectură), și să concluzionăm cu o reprezentare a scopului lui Dumnezeu la început și la sfârșit.